Mihai Neamtu

În ajun de Crăciun auzim povestea confruntării între Iisus, Domn al păcii, și paranoia puterii politice, militare sau religioase. Închinarea înțelepților persani e dublată de panica slujitorilor Templului. Magii recunosc regalitatea Pruncului și îi aduc daruri de încoronare: aur, smirnă și tămâie. Dacă romanii lui Octavian Augustus sunt interesați numai de taxarea evreilor pentru a asigurea pâinea și circul în „cetatea eternă,” Irod cel Mare e lovit de boală și ucide fără milă zeci de mii de prunci nevinovați, doar pentru a scăpa de orice posibil competitor. Colindele românești descriu această luptă între vechi și nou, între nerozia despoților și inocența copilăriei, între indiferența lumii și grija păstorilor, între întunericul iernii și lumina Stelei călătoare. Prezența feminină a Mariei, mama Pruncului Sfânt, combate orice prejudecată patriarhală. Noaptea cea mai lungă asistă la explozia miraculoasă a luminilor cerești. În frigul istoriei, Crăciunul devine contrapunctul călduros al harului divin. Într-o ge